| Index | Texte | Muzică | Radio-TV | Mesaje | Imagini | Sport | Contact | Forum |  |
| Saitul Ion Nanu |
|
| 4008 mesaje, 401 pagini | Pagina 18 |
| Vizitator | Mesaj | ||
|---|---|---|---|
| 171 M.T. București 2005-06-27 03:57:22 |
muzica: Ciprian Porumbescu; versuri Bărseanu Andrei sursa: www.moldova.net |
||
| 172 Ion Nanu Petroșani 2005-06-27 12:59:54 |
CÎNTEC
Sursa: www.moldova.net |
||
| 173 Ana Lugojana Banat 2005-06-27 13:16:40 |
 Theodor Aman (1831-1891) Hora George Coșbuc Nunta Zamfirei minifragment cu cea mai frumoasă descriere a HOREI din literatura română ............................ Și-n vremea cât s-au cununat S-a-ntins poporul adunat Să joace-n drum după tilinci: Feciori, la zece fete, cinci, Cu zdrângăneii la opinci Ca-n port de sat. Trei pași la stânga linișor Și alți trei pași la dreapta lor; Se prind de mâini și se desprind, S-adună cerc și iar se-ntind, Și bat pământul tropotind În tact ușor. ................................. |
||
| 174 Ana Lugojana Banat 2005-06-27 23:11:02 |
La oglindă
|
||
| 175 Ana Lugojana Banat 2005-06-28 12:04:40 |
- 29 IUNIE -  In fiecare an la 29 Iunie, Biserica Ortodoxa, ca si cea Romano-Catolica, sarbatoreste pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Iata evenimentele cele mai de seama din viata acestora. Sf. Petru,, cel mai în vârsta dintre Apostolii Domnului, era galileean ; Mântuitorul l-a chemat direct la apostolat, împreuna cu fratele sau, Sf. Andrei si cu alti pescari (Mt. 4,18-19). Vreme de trei ani L-a însotit pe Domnul pretutindeni : în Galileea, la Ierusalim, pe Tabor, fiind martorul cuvintelor si faptelor Mântuitorului. Când Iisus i-a întrebat pe ucenici ce cred despre El, Petru a raspuns "Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu" (Mt. 16,16), marturisind astfel dumnezeirea Acestuia. Când Domnul a vestit patimile si moartea Sa, Petru s'a legat sa ramâna cu El, "Chiar daca ar trebui sa mor, eu tot nu ma voi lepada de Tine" (Mt. 26, 35), dar s'a lepadat de trei ori, plângând apoi cu lacrimi amare fapta sa. Dupa Inviere marturisind iubirea fata de Hristos, Acesta L-a iertat si L-a reintegrat în apostolat "Simone al lui Ioan . . . paste oile Mele" (In. 21, 17), devenind o adevarata "piatra" a Bisericii, Petru -stâlp si temelie a ei. In Duminica Rusaliilor, Petru vorbeste multimilor despre Hristos ca Dumnezeu si Mesia (FA. 2, 14-36), face minuni - de exemplu vindecarea unui olog, împreuna cu Sf. Ioan - predica la templu, este întemnitat si apoi eliberat (In. 4,6-21). In Cezareea Palestinei boteaza pe sutasul Corneliu cu toata casa lui spre uimirea credinciosilor proveniti dintre iudei (FA. 10). A predicat în Antiohia (Gal. 2,11) si a stat un timp si în Corint (I Cor. 1,12), apoi a mers la Roma, unde a murit ca martir în timpul persecutiei lui Nero, la 29 Iunie 67, rastignit pe cruce cu capul în jos - la cererea sa - socotind ca nu este vrednic sa moara ca Mântuitorul. A fost înmormântat pe Calea Triumfala, lânga Vatican, bucurându-se de "pretui-rea lumii întregi" - cum scrie Fericitul Ieronim. Bazându-se pe o traditie relativ târzie (sec. IV), Biserica Romano-Catolica îl considera pe Sf. Petru "episcop", întâi în Antiohia, apoi la Roma, desi se stie ca Sf. Apostoli n'au fost episcopi, ci ei asezau episcopi în cetati. Cei mai de seama istorici bisericesti catolici - L. Duchesne, F.X. Funk, K. Bihlmeyer, A.M. Jaquin, J.P. Kirch - recunosc ca ceea ce se stie precis despre Sf. Petru la Roma este ca a desfasurat si aici o activitate misionara si a murit sub Nero. Sfântul Pavel, Apostolul neamurilor, era originar din Tarsul Ciliciei si se numea din botez Saul. A învatat la scoala rabinica a lui Gamaliel. N'a cunoscut direct pe Hristos iar în istoria Bisericii crestine apare initial ca un persecutor al urmasilor lui Iisus, pazind hainele iudeilor care ucideau cu pietre pe Sf. Stefan (FA. 8,1-3) si "suflând cu amenintare si ucidere împotriva ucenicilor Domnului, pustiind Biserica" (FA. 8,1-3). Pe drumul Damascului s'a produs convertirea lui Saul la Hristos prin aparitia ziua, în amiaza mare a Mântuitorului, într-o lumina stralucitoare (FA. 9, 3). Prigonitorul Saul devine Marele Pavel, Apostolul ! Este dus la Damasc, botezat de preotul Anania si îsi începe activitatea de "vas ales" al Domnului, marturisind ca "Acesta (Hristos) este Fiul lui Dumnezeu" (FA. 9,20). Si-a împlinit misiunea apostolica între "neamuri", adica printre pagâni, cu învoirea celorlalti Apostoli. Iudeu prin nastere si educatie, cu instructie teologica de rabin si zel de fariseu, elenist prin cultura si prin cunoasterea limbii grecesti, cetatean roman cu drepturi egale, pe care nu le aveau ceilalti Apostoli, Sf. Pavel avea, deci, calitati prin care depasea pe ceilalti misionari, fiind înarmat în chip desavârsit pentru apostolatul crestin. La Sinodul Apostolic de la Ierusalim din anul 50, Sf. Pavel a obtinut ca pagânii crestinati sa nu mai treaca prin obligativitatea legii mozaice (circumcizia), ci "numai sa se fereasca de cele jertfite idolilor, de sânge, de animale sugrumate si de desfrânare" (FA. 15, 29). Deci punând bazele unui principiu misionar important : primirea pagânilor în Biserica direct, prin Sf. Botez, nu prin circumciziunea mozaica. In lucrarea sa misionara, Sf. Pavel s'a adresat initial comunitatilor iudaice, apoi lumii greco-romane, mai ales celei de la orase. De cum forma comunitatea crestina locala, pastra legatura prin epistole sau trimisi, ca si cu Biserica Mama din Ierusalim, unde trimitea ajutoarele de la comunitatile înfiintate. A fost ajutat si de colaboratori destoinici, ca episcopii Tit din Creta si Timotei din Efes, numiti de el. Sf. Apostol Pavel ramâne în istoria Bisericii Crestine si prin cele trei calatorii misionare, în cadrul carora a raspândit credinta crestina pâna în sudul Dunarii : prima, între anii 45 si 48, în Cipru, Pamfilia, Pisidia si Licaonia ; a doua, între anii 51 si 54, în Siria, Cicilia, Galata, Frigia, Misia, Troia, Macedonia si Grecia ; a treia, între anii 54 si 58, în Efes, Macedonia si Iliria. Revenind la Ierusalim în anul 58, este arestat si trimis în Cezareea Palestinei, unde ramâne închis doi ani, aparând în fata lui Irod Agripa II si face apel - ca cetatean roman - la Cezarul Romei (FA. 21). Aici este închis din nou doi ani, între 61 si 63, apoi ajunge ca misionar pâna în Spania. In anul 67 este din nou întemnitat la Roma, unde moare ca martir la 29 Iunie 67 - în aceeasi zi cu Sf. Petru - taindu-i-se capul si fiind înmormântat pe via Ostia. Prin Epistolele sale, Sf. Pavel a facut începutul teologiei crestine. Nimeni dintre crestinii învatati n'a scris mai clar si mai adânc decât el despre mântuire. Meritele Sf. Pavel sunt enorme : a înradacinat crestinismul în lumea greco-romana si l-a întarit si la Roma ; l-a eliberat de servitutea iudaica si i-a asigurat universalismul ; a lasat Bisericii universale o frumoasa experienta de misiune, organizare si viata crestina. Sfintii Apostoli Petru si Pavel, propovaduitori ai spiritualitatii crestine si dascali ai Adevarului vesnic, sunt parintii nostri duhovnicesti, pentru ca ne renasc în Hristos prin învatatura ortodoxa si prin viata îngereasca, modelul vietii noastre crestine. Sf. Petru ne porunceste clar "Fiti sfinti, prin purtarea voastra, dupa Sfântul care v-a chemat, adica dupa Dumnezeu, care ne-a creat dupa chipul si asemanarea Sa" (I Petru 1,5), iar Sf. Pavel, punându-se pe sine pilda, îndeamna "Urmati mie, precum Eu lui Hristos" (I Cor. 10,1). Biserica Ortodoxa considera pe toti Apostolii egali, fiind alesi direct de Hristos. Despre Sfintii Petru si Pavel, Sf. Sofronie al Ierusalimului scrie: "Pe acesti doi Apostoli însusi Hristos i-a unit într-o armonie perfecta si i-a împodobit cu un singur har. Cei care ne-au nascut întru Hristos s'au pronuntat ca a desparti pe acesti doi Apostoli unul de altul nu este un lucru fara de primejdie". Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, rugati-va lui Hristos pentru mântuirea sufletelor noastre ! Preot Dr. Cezar Vasiliu |
||
| 176 Ana Lugojana Banat 2005-06-29 23:43:57 |
George Coșbuc
|
||
| 177 Ana Lugojana Banat 2005-06-30 00:56:19 |
1866 - 1918   Doina
|
||
| 178 Ana Lugojana 2005-06-30 23:58:42 |
GEORGE COȘBUC Rugămintea din urmă (după Lermontov)
|
||
| 179 Ana Lugojana Banat 2005-07-02 11:20:42 |
George Coșbuc Ispita Ei, acum te uiți la cană, Că s-a spart! Dar dă-o-n foc! Nu-mi fi inimă dușmană Când vezi răul lângă mine - Haide, prinde-mă mai bine De mijloc! Uite-mi hainele, ca spuma, Le-am țesut cu mâna mea; Zici în gândul tău acuma: “Ce mai pui de căprioară! Vezi, așa o văduvioară Mi-ar plăcea!î Ha, ha, ha! Să-ți meargă veste De șiret!... Ei, cine-mi ești! Tragi cu ochiul la neveste; Treci prin sate ca-mpărații Daí te-or bănui bărbații Și-o pățești! Spune-mi drept: ți-au spus vrodată Popii că păcate-ți scriu Dacă-mbrățișezi vreo fată? Să nu-i crezi! Ei știu Psaltirea, Dar ce foc o fi iubirea Nici nu știu. Nu-ți plac ochii verzi? Ei, iacă! Uite-ai mei! Nu te uita Prea cu dor, că pot să-ți placă! O, sunt tineri zeci și sute Cari ar vrea să mi-i sărute Și eu ba! Hoțule! Te uiți la mine; Știu eu ce gândești acum, Că de-aceea ți-e rușine - Eu de-aș fi flăcău odată Nu m-aș rușina de-o fată Nicidecum. Iacă... stau pe la fântână! Dă-mi cârligul... Aoleu, Nu mă strânge-așa de mână! Nu m-ai strâns? Și-ți vine-a plânge? Haidí degrabă și mă strânge, Că eu vreu. Crezi că nu? Ba cum s-arată Știi tu fata cum s-o-mpaci. Ori te superi tu pe-o fată Când o strângi și ea te-njură? N-ai pățit? Ia taci din gură, Că te faci!... Și mi-e cald! Și uite-n față Sunt aprinsă; și zău nu, Nimeni nu m-a strâns în brață Mijlocelul meu frângându-l - Dacă n-ai de-acuma gândul, Poate tu! Vrei să bei? Și nu ți-e teamă Că mi-e olul descântat? Cine bea să poarte seamă Să sărute pe stăpâna Olului... nu pune mâna, Că te bat! Ei, mă duc acum. Deseară Iarăși viu! Și spune-mi drept Vii și tu? Te-ntâmpin iară Ca și ieri, cu vase pline! Nu veni!... Și să știi bine Că te-aștept!  Lucrarea lui Grigorescu - realizată în 1894 - este intitulată "Munca la câmp" (mai cunoscută sub numele de "Rodica"). Ea se află la Banca Națională. |
||
| 180 Ana Lugojana Banat 2005-07-02 12:06:57 |
George Coșbuc La smârdan - “Neam român, văzui odată Oastea Domnului Mihai” Zicea Dunărea-ntristată: “Fulger îns-atunci erai, Și-alergând prin cer furtuna Cânta vorbe românești - Astăzi stau și-ascult întruna Și mă uit, și nu mai ești!” Dar abia rosti cuvântul Dunărea, vuind prin văi, Și văzu gemând pământul Și de cai și de flăcăi. Zornet auzi prin zare, Cum se-ncheagă stol cu stol Și năprasnică răsare Oastea domnului Carol. Jalnic tu-ți doinești durerea Dunăre, și iat-acum! Din mormânt ieși puterea Și-nzadar îi stai în drum. Trec voinicii peste tine; Mersul lor e zbor de fulg, Și din mâinile strâine Stema libertății smulg. Tresăriră iuți românii Căci aminte și-au adus Cât s-au străduit bătrânii Steagul să ni-l ție sus, Câte plângeri ne-ntrerupte În mormânt or fi vărsat, Că nepoții fug de lupte Și că steagul e-nchinat. Dunăre,-ai văzut Smârdanul? Spune tu, s-o spui și eu! Și noi știm izbi dușmanul, Și-n români e Dumnezeu! Știm și noi găti cununa Vitejiei ce-o doinești, Și când urlă-n cer furtuna Cântă vorbe românești! La Smârdan - așa vru Domnul - Morții dintr-această zi Vor avea cu spaime somnul Și-aiurind se vor trezi Apărându-se cu mâna Ca de-un tăinuit dușman, Vor mușca gemând țărâna Ca și-n luptă la Smârdan. Că-ntr-această zi cumplită N-avu mila nici un rost, Și mânia răzvrătită Lege tuturor ne-a fost. Astfel că, văzând pierirea, Însuși Dumnezeu de sus, Galben întorcând privirea, Mâna peste ochi și-a pus. La Smârdan, pe unde drumul Da de-a dreptul spre vrăjmași, Risipeai cu mâna fumul, Ca să vezi la patru pași. Și-ntr-un iad fără de nume, Unde-ai noștri iuți pătrund, Nu era nici cer, nici lume, Numai noapte fără fund. Și-ntr-acel noian de ceață Dorobanții, dând de-un râu, Au trecut prin sloi de gheață Și prin apă până-n brâu. Râu de apă - Prut să fie - Cum era să-i ție-n loc, Dacă n-a putut să-i ție Din redute-un râu de foc! La Smârdan de-un gând cu toții Fost-am braț pustiitor, Și murind au dat nepoții Mâna cu strămoșii lor. N-ai avut mai buni tu, bane, La Călugăreni în văi; Iar la Racova, ștefane, Nu-ți erau mai buni ai tăi. De-o veni din nou vrodată Vuiet peste-al tău pământ, Țară dragă și-ncercată, Vom ruga pe Domnul sfânt Nu-ntr-alt chip să ne ajute, Ca să-nfrângem pe dușman, Decât dându-ne virtute De flăcăi ca la Smârdan.  Nicolae Grigorecu Atacul de la Smardan |
