| Index | Texte | Muzică | Radio-TV | Mesaje | Imagini | Sport | Contact | Forum |  |
| Saitul Ion Nanu |
|
| 4008 mesaje, 401 pagini | Pagina 33 |
| Vizitator | Mesaj | ||
|---|---|---|---|
| 321 Ion Nanu Petroșani 2005-10-27 14:47:02 |
Apăsaţi butonul Play pentru pornire. |
||
| 322 Ion Nanu Petroșani 2005-10-28 12:17:43 |
|
||
| 323 Ion Nanu Petroșani 2005-10-29 01:43:38 |
prof. Mircea MUNTEANU VOCABULARUL (sau lexicul) unei limbi, ce constituie obiectul de care se ocupă o disciplină lingvistică numită lexicologie, și este constituit din punct de vedere al originii cuvintelor din fondul originar, împrumuturi și cuvinte românești, iar din punct de vedere al frecvenței cuvintelor, lexicul se grupează în fondul lexical principal - alcătuit din cuvinte care sunt imperios necesare pentru a se putea realiza o comunicare - și masa vocabularului, aceasta din urmă fiind formată din arhaisme (cuvinte vechi, iesite din uz: postelnic, vornic, palos, dulamă s.a.), neologisme, cuvinte regionale (regionalisme), argoul, jargonul și termeni tehnico-științifici (reprezentând diverse domenii de activitate ca medicină, lingvistică, eletrotehnică etc.: dischinezie biliară, electrocardiogramă, electromecanică, creuzet, cerere, curriculum vitae, proces-verbal, interviu de angajare, testator, paragraf etc.). Noi vom avea în vedere doar argoul și jargonul. a) Argoul (elemente de argou) este un limbaj convențional specific diverselor grupări sociale ca elevi, studenți, militari, răufăcători etc., pentru a nu putea fi înțeleși de cei din jur; pentru a șoca, iar unele dintre ele fiind folosite pentru pitorescul lor, chiar de reprezentanți ai presei scrise sau ai audiovizualului, sau pentru a reproduce limbajul unor astfel de persoane. Unii vorbitori încurcă termenii de argou cu jargonul, numind jargon elemente de argou. Exemple: profu, diriga, mate, scaun (nota patru), șase (atenție!), bișniță, mișto, barosan, gagică, abureală (a duce cu vorba), nasol (urât, ridicol), lovele, parașută, traseistă, centuristă (prostituată care-și racolează clienții pe centură - șosea care ocolește orașul), nașpa (urât, neplăcut), haios (amuzant, care șochează prin înfățișare, vorbe, iar ca sens ironic: caraghios), bâlbe (greșeli, nesiguranță în exprimare sau în executarea unor procedee din sport), gașcă (cuvânt cu etimoligie necunoscută, cu sens peiorativ initial: grup de oameni uniți între ei în vederea săvârsirii unor acțiuni reprobabile; grup de oameni care se află la periferia societătii - DEX), sinonim ca sens negativ cu cuvintele grup, ceată, bandă, adunătură, cârdășie, clică, lor mai putându-li-se adăuga și expresii ca gască de băieți, gașcă de vagabonzi (pleonasm), a sparge gașca, e de gașcă, băiat de gașcă, gașca mea etc., meseriaș (valoros) ș.a. Din păcate, cum spuneam, le întâlnim și în mass-media: "E o expresie cam nașpa", "Nu dădea bâlbe pe scenă" (spunea un tânăr actor despre Dem Rădulescu), "Asta-i cea mai nasoală boală", "Mai întâi mă incită cu glasul ei de mamă duioasă c-o să primesc o veste mișto la începutul zilei", "Vară supermișto", "Gașca mea" (cântec cu mare priză la tineri luni de zile, cuvântul gașcă aici pierzându-și mult din sensul argotic). Multe argouri se întâlnesc în opere literare, reprezentând anumite personaje literare, firesc, dar nu își motivează prezența în exprimarea celor care trebuie să cultive limba literară. Unul dintre cele mai noi argouri este merțan, el însemnând mașină foarte scumpă. b) jargon (elemente de jargon) e reprezentat de cuvinte provenite din alte limbi, unele pronuntate greșit, altele adaptate limbii române, folosite în trecut de o anume categorie de vorbitori cu intenția de-a impresiona, de-a evidenția o anume superioritate culturală, de-a epata, iar azi din alte motive. Exemple mai vechi: demoazelă (domnișoară), alivoar (la revedere), sic, high-life (înalta societate), five o'clock (reuniune, petrecere de la ora cinci), madam, bonjur, darling, bisnis, iar mai nou ciao! - salut la modă azi, folosit la oraș, la sat, de tineri, de maturi, colegi, între fii și părinți, nepoți și bunici etc., dar marea majoritate pronunțându-l incorect: Ciau!. La o emisiune de televiziune regională era cultivată forma incorectă, fără a fi intervenit cineva spre a-l corecta pe băiețelul de la o emisiune pentru copii: "Ciau! mamă, te pup, trebuie să merg la filmări". E drept că în titlul unei emisiuni de divertisment (pentru o anume categorie de telespectatori!) cuvântul apare corect: "Ciao Darwin!". Pentru scriitori folosirea lor urmărea satirizarea personajelor, cele mai elocvente fiind opere ale lui I.L. Caragiale. |
||
| 324 Ion Nanu Petroșani 2005-10-29 18:34:10 |
prof. Mircea Munteanu (urmare) c) neologismele sunt cuvinte noi, formate pe cale internă din elemente gramaticale și lexicale românești: (nevârstnic de la ne+vârstnic, pierde-vară, papă-lapte etc.), și împrumutate din alte limbi, ale popoarelor cu care au intrat în contact (germanii si ungurii din Transilvania mai ales până la Reîntregire, grecești, neogrecești, turcești, apoi frantuzești în Principatele Române, rusești în perioada Regulamentului Organic și după al Doilea Război Mondial, anglicisme în special după 1990) etc. Cuvintele din limba engleză sunt din domeniul sportului (unele chiar din perioada interbelică), economiei, comerțului, politicii, alimentar, al modei, artei, televiziunii, jurnalismului și în special, cum e si firesc, altminteri din sfera informaticii. Unele se scriu conform principiului fonetic al limbii române, pronunțându-se ca atare (clip, fan, fotbal, handbal, hit, lider, manager, miting, smoching, spicher, spot, scor, stoper, supermarket, minimarket etc.). Altele, cele mai multe, grafiate și rostite ca în limba de proveninență: biker, bodyguard, break, business - din el născându-se argoul bișniță - cool, designer, fast-food, fashion, gay, hot-dog, hold-up, leasing, link, living-room, job, modelling, outsider, picup, summit, talk-show, tuning etc. De altfel, personalități ale culturii române s-au pronunțat în favoarea îmbogățirii limbii cu neologisme (exceptându-i pe "puristii" care exagerau cerând înlocuirea tuturor cuvintelor nelatinești cu termeni latinești, începând cu mitropolitul Transilvaniei Simion Ștefan care a tradus în românește Noul Testament de la Bălgrad - Alba Iulia), îmbogățind limba română cu câteva cuvinte grecești pe care le-a scris ca "în izvodu grecescu": sinagogă, poblican, gangrena, nume de "pietri scumpe" (alții cerând adaptarea lor la fonetismele românești sau să se împrumute din limbi romanice etc.), continuând cu I.H. Rădulescu ("Trebuie să luăm numai acelea ce ne trebuie și de acolo de unde ne trebuie și cum trebuie. Vorbele streine trebuie să se înfățișeze în haine românești și cu mască de rumân înaintea noastră") și cu Titu Maiorescu (ca să mă refer la o perioadă mai puțin apropiată zilelor noastre, apreciindu-i pentru deschiderea spre Occident): "Acolo unde astăzi lipseste un cuvânt, iar ideea trebuie neapărat introdusă, vor primi cuvântul întrebuintat în celelalte limbi romanice, mai ales în cea franceză. Dar trebuie să vorbim în contra acelor neologisme de prisos care se strecoară prin scrierile noastre fără să bată prea tare la ochi și ne înstrăinează limba din ce în ce mai mult de la înțelesul ei popular", idee valorificată poetic de B.P. Hasdeu într-un cântec din piesa Orthonerozia ("Trei crai de la răsărit"), din care reținem doar câteva versuri: "Cugetarea românească/Are portul românesc;/Nu lăsași, dar s-o ciontească/Cei ce limba ne pocesc//Românimea cât trăiește,/Graiul nu și-l va lăsa;/Să vorbim doar românește:/Orice neam în limba sa". Trebuie menționată atitudinea critică și a altor scriitori din secolul al XIX-lea, respectiv de la începutul secolului al XX-lea față de exagerările franțuzești sau latinizante ale vremii, cei mai cunoscuți fiind V. Alecsandri și I. L. Caragiale, precum și B.P. Hașdeu, menționat mai sus, din a cărui comedie consemnăm câteva cuvinte "Io exmentitu? Dracone io? Filia tu a, infelice Pannonie mi-a scriptu". Discuții pe tema anglicismelor s-au purtat în presă și la televiziune, în Senat, au fost consemnate opinii în documente oficiale. Consider că e firesc să acceptăm cuvintele acestea în limba română, dar nu din snobism și din dorință de epatare, așa cum am făcut-o deja cu anglicisme ca job, popcorn, market, hit, fast-food, look, voucher, pentru care avem echivalente mai multe și mai frumoase: serviciu, slujbă, loc de muncă, floricele, cocoși, magazin, prăvălie, șlagăr (era o emisiune la televizor intitulată "Fabrica de hituri". Foarte muzical, parcă ar fi potrivit numele cu "Fabrica de conserve"!), expres, bufet expres, imagine, document, adeverință. Lor le mai putem adăuga titlurile unor emisiuni la televiziune, una deținând recordul prin măsura lor: Pet Show, Reality-show, cuvântul show fiind scris diferit: cu majusculă - incorect - și cu minusculă - corect - fără cratimă (incorect cu cratimă, Teleshopping, Jet Set, High Life - I.L. Caragiale scria al doilea cuvânt cu minusculă, Talk-show, Fashion. Emisiune de modă (aici știm la ce se referă anglicismul Fashion), Briefing (după explicatiile din dicționar, cam neconvingătoare prezența), Guinness - Lumea recordurilor (aici iarăși e limpede), lor adăugându-le și cuvintele din mediul automobilistic prezent în limbajul oral si scris în ziare centrale la pagina despre mașini: crossover, airbaguri, hatchback (scris pe aceeasi pagină și cu linioară: hatch-back), tuning, break, dealer - ultimele două sunt cunoscute mai demult. Se potrivesc vorbele unei cunoștințe, medic pensionar, care a studiat în școală doar rusa și franceza: "Frate, trebuie să fii tot timpul cu dicționarul alături!". |
||
| 325 Ion Nanu Petroșani 2005-10-29 22:30:18 |
prof. Mircea Munteanu (Urmează un fragment al cărui început nu l-am găsit. Se deduce ușor că este vorba despre cuvîntul țigan. I.N.) ................................................... Afirmația de la începutul secvenței despre țigani (rromi) e argumentată și de titlurile numeroaselor opere literare, muzicale, plastice și cinematografice din cultura română și universală, dedicate lor și care au în ele cuvântul țigan, nu rrom: "Tiganii" de A.S. Pușkin, "Țiganiada" de I. Budai-Deleanu, "Romencero gitano" (Cântece țigănești) de F.G. Lorca, "Cântece țigănești" de M.R. Paraschivescu, "Voievodul țiganilor" de J. Straus, "Trubadurul" (cu corul țiganilor) de G. Verdi, "Cap de țigăncușă" de N. Grigorescu, "Țiganca cu copil" de A. Modigliani, "Sânge de țigan", "Regele țiganilor" (filme prezentate la televiziune), cărora le mai putem adăuga alte exemple care n-au în titlu numele de țigan dar despre această etnie e vorba: "Răzvan și Vidra" de B.P. Hașdeu, "Șatra" (film de E. Loteanu) etc. Cum ar suna, dacă ar fi să schimbăm apelativul: "Rromiada", "Rromă cu copil" și în media e inconsecventă privind folosirea numelui acestei etnii: "Carte cu povești pentru țigăncuse" (Z.B.), "Banii europeni nu le ajută pe fetițele rrome" (Z.B.). Revenind la sinonime, menționez faptul că necunoașterea problemelor despre sinonime precum și a semnificațiilor cuvintelor de largă circulație, generează greșeli în exprimare: "... dar reprezentanții presei au fost cotonogiți și bătuți", spunea un moderator (Z.B.). Cuvântul "cotonogiți" are același sens cu acela de bătuți. Ele sunt sinonime, dar incorect folosite în enunțul menționat din care se deduce că ar fi două cuvinte cu sensuri diferite; e) paronimele (cuvinte și expresii cu formă asemănătoare și sens diferit) impun o mare atenție, o cunoaștere a sensurilor cuvintelor deoarece e mare diferență între "a enerva" și "a inerva", mulți vorbitori folosind greșit forma a doua: "Mă inervează omul ăsta!", a enerva însemnând a se înfuria, iar a inerva are înțelesul de a produce o stare de excitare a unui organ sau țesut. Alte exemple: arbitral (hotărât de arbitri) - arbitrar (la întâmplare); a colabora (a participa la o acțiune făcută în comun) - a corobora (a întări, a sprijini); literal (care reproduce un cuvânt literă cu literă, textual) - literar (care se referă la literatură, analiză literară, operă literară); a revela (a dezvălui, a arăta) - a releva (a accentua, a potența); virtuos (cu multe virtuți, în plan moral) - virtuoz (muzician care stăpânește perfect tehnica unui instrument muzical; sensul s-a extins și în alte domenii, ca sportul: "virtuoz al balonului rodund"); miner (muncitor în mină - subst.) - minier (adjectiv: câmp minier, sindicat minier; unele persoane folosesc adjectivul în locul substantivului); f) antonimele sunt cuvinte cu formă diferită și înțeles opus: bun-rău; drept-strâmb; harnic-leneș; omenie-neomenie etc.; g) cuvinte polisemantice (unități lexicale cu cel puțin două sensuri dintre care unul este principal, celelalte fiind derivate): cap (parte a corpului; minte, inteligență) - conducător (capul statului) - loc de onoare (capul mesei) - acuzare (cap de acuzare) - insectă (cap-de-mort) - toponim (Capul Bunei-Speranțe) etc. Sensul lor, ca și al altor cuvinte și expresii, se descifrează în funcție de contextul în care se află. |
||
| 326 Ion Nanu Petroșani 2005-10-29 22:51:31 |
prof. Mircea Munteanu PLEONASMUL este un procedeu greșit de exprimare, constând în alăturarea unor cuvinte care repetă inutil aceeași idee, fie că amândouă aparțin vocabularului fundamental ("urcă sus"), fie că unul este de origine străină: avansați (din "avansați înainte") este de origine franceză (avancer) și înseamnă a înainta; aportul (din "a aduce aportul") este de origine franceză (apporter) și înseamnă a aduce. Corect: "avansați pe culoar" și și-a adus contribuția. Alte exemple: babă bătrână (poate fi babă tânără?!); aleargă fuga; a revenit din nou; scurtă alocuțiune (alocuțiune = scurtă cuvântare ocazională); topografia locului; a coexista împreună, primele începuturi; victime umane, a rezuma pe scurt etc. Dacă unei taxatoare ori unui activist de partid de-acum treizeci-patruzeci de ani le toleram pleonasme ca "avansați înainte, tovarăși!", respectiv "și-a adus aportul la bunul mers al organizației de partid", reprezentanților mass-media din București și provincie nu li se poate accepta faptul că nu știu ce este un pleonasm. Și totuși există! Și încă multe, din păcate! Exemple: "Ați vrea s-o revedeți din nou pe Andra?" (p.t.B); "Vremea va fi instabilă cu averse de ploaie"; "... unde pe arii relativ extinse vor cădea averse de ploaie"; "În Spania la un astfel de meci vin și femeile mai în vârstă, mai ales într-un orășel mic" (p.t.B.); "la noapte vor cădea averse de ploaie"; "Juventus are șansă bună de a marca"; "Șansă bună pentru clujeni"; "Din echipa națională antrenată de Ioan Valerian fac parte câteva jucătoare care și-au adus aportul..."; "Gimnastica a adus un aport..."; "Pentru a reitera din nou" (a reitera = a face din nou ceea ce s-a mai făcut; a repeta); "Urmează în continuare..."; "Revin din nou la suliță" (la aruncarea suliței - n.n.); "Revenind din nou printre primele opt echipe ale Europei..."; "Jalnic epigon" (Z.B.); "A mers odată cu bărcuța mică"; "... maimuțica asta mică" (p.t.B.); "Tot mai multe mărfuri de import provin de peste graniță", a spus un președinte de stat!; (O fi vorba de "marinar"? - I.N.) |
||
| 327 Ion Nanu Petroșani 2005-10-29 23:15:07 |
prof. Mircea Munteanu CUVINTE ȘI EXPRESII cu înțeles greșit, folosite de multe persoane care cred că e vorba de perechi asemănătoare ca sens, fiind însă vorba de sinonimii greșite etc. a) neologisme: - fortuit (întâmplător) - forțat; - lucrativ (aducător de bani, de profil) - lucrător; - impozabil (care poate fi supus la impozit) - impunător; - mutual (reciproc) - mutește; - redutabil (care inspiră teamă) - puternic; - temerar (îndrăzneț) - speriat; - vindicativ (răzbunător) - vindecător. Deci, corecte sunt sensurile din paranteză! b) domeniul sportului: - cap, cuvânt utilizat în formulările de genul: "Centrare și cap pe lângă poartă" ("Centrare și mingea lovită cu capul trece pe lângă poartă"); - cruciadă (expediție militară la îndemnul Bisericii Catolice, în Evul Mediu, împotriva catolicilor) este un cuvânt înregistrat cu alt sens, incorect, într-o cronică sportivă a unui meci de fotbal: "Și-am luat la mână cruciadele dintre FC Argeș și Gloria disputate în Trivale din '90 încoace..." (Z.B.) Cuvântul mai este însoțit și de nume care nu au nimic cu fotbalul: Kant, Nietzsche, Lao Tzî, Schopenhauer. Bravadă a crainicului-filozof! Vorba lui Jupân Dumitrache: "Așa e, bravos! (lui Ipingescu): Toate le știe, îmi place"/Ipingescu: Apoi dacă-i jurnalist...". - a decima (a pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat în Roma antică și în Evul mediu) este folosit în cronici și transmisii sportive la radio si la televiziune: "Naționala decimată a plecat în Armenia"; "Dinamo își consolidează poziția prin decimarea altor loturi"; "Deși decimată de accidentări și suspendări, echipa Germaniei...". - harachiri (sinucidere): "I-a făcut harachiri" (adică vrea să spună crainicul că i-a învins, pe adversari, în fotbal, de regulă, la scor). - incert (nesigur, îndoielnic): "Paul Codrea a devenit incert pentru partida cu Armenia" (Z.B.). De fapt, nu jucătorul era incert, ci e incertă folosirea lui în meciul respectiv; "În condițiile în care Ionuț este incert pentru meciul de astăzi" (Z.B.). - imposibil (care nu e posibil, irealizabil) este întâlnit tot în cronici sau transmisii ale unor meciuri de fotbal: "A marcat dintr-un unghi imposibil!" (Z.B.) Dacă e imposibil, cum e posibil să dea gol? Parc-aud vorbele unui activist de partid de prin anii '50: "Tovarăsi, este posibilități care se poate și care nu se poate"! - masacru acțiune sângeroasă îndreptată de obicei împotriva unei mulțimi fără apărare; omor (în masă); măcel e folosit cu sensul de victorie categorică (la fotbal): "Masacrul de aseară din Stefan cel Mare a venit ca o vijelie..." (Z.B.) "Masacrul din Cotroceni..." (Z.B.) Ambele exemple se referã la meciuri de fotbal! - măcel (sens identic cu al cuvântului “masacru”) prezent în cronicile unor meciuri de fotbal: "Continuă măcelul de la Coruvia" (p.t.B.); "Măcelul a continuat după pauză" (p.t.B.). Și alte cuvinte și expresii care se folosesc în transmisii sportive, în cronici, se scriu pe bannere – nu pe "banner-e" cum apărea cuvântul într-un titlu dintr-un ziar local "Banner-e pe copaci" – aflate în antitezã cu sensul expresiei fair-play: ostilități, dezastru, dușmani de moarte, fiarele nopții, câini, lupi, monstru, pumni, dă-i bătaie etc.!, precum și cuvinte și expresii cu sensuri greșite, aberante unele: - "Sloganul “Noroc bun”, caracteristic defileului Jiului, n-a ținut sâmbătă decât 45 de minute pentru elevii lui Ionuț Chirilă." Se impune precizarea faptului că “Noroc bun!” nu este un slogan formulă pregnantă, concludentă, care exprimă în chip lapidar țelurile politice, economice ale unei grupări etc. sau o problemă de actualitate – cuvântul “e” din englezã și se traduce simplu: lozincă (vezi-le pe cele din perioada antedecembristă și pe cele de după 1990, din timpul campaniilor electorale), ci o formulã de salut (dupã care se marcheazã semnul exclamării), folosită în Valea Jiului odată cu începutul mineritului, având echivalentul german “Glück auf!”. Și-apoi “sloganul” nu-i caracteristic defileului – spațiu prin care se circulã pe jos, cu mașina, cu trenul – ci locuitorilor din Valea Jiului (Petroșani, Lupeni etc.); gheata de aur era un trofeu care se acorda cu mulți ani în urmă fotbalistului care la finele campionatului național avea cele mai multe goluri marcate (la nivel european), expresia folosită în citatul următor fiind nepotrivitã:"Pe vremuri, atletismul de pe aceste meleaguri reprezenta o forță națională; fosta “gheatã de aur” a Europei, Petre Drăgoescu, fiind un exemplu cât se poate de elocvent în acest sens." Și-apoi atleții aleargă încălțați în pantofi speciali nu în ghete; nici de piele, nici de aur!; "Oltenii au câstigat un “fratricid” cu Caracalul" (Z.B.) conține un cuvânt plasat neinspirat în context, fratricid care înseamnă "Persoană care și-a ucis fratele sau sora", chiar dacă se referă la un meci de fotbal între două echipe oltenești. |
||
| 328 Ion Nanu Petroșani 2005-10-29 23:29:44 |
 |
||
| 329 Ana Lugojana Banat 2005-10-30 01:12:00 |
versurile de Alexei Mateevici (1888-1917) muzica de Alexandru Cristea (1890-1942).
Limba Noastră este, din 1994, imnul național al Republicii Moldova |
||
| 330 AMN Tms 2005-10-30 01:18:53 |
Ienăchiță Văcărescu Testament literar Urmașilor mei Văcărești! Las vouă moștenire: Creșterea limbei românești Ș-a patriei cinstire. |
Născut la 27 februarie 1903, Ion Irimescu urmează, între anii 1909-1924, cursurile învățămîntului primar și secundar la Fălticeni (chiar prima promoție a prestigiosului Liceu "Nicu Gane"), apoi se înscrie la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti, avîndu-l ca profesor pe Dimitrie Paciurea. 1928 e anul de debut la Salonul de Pictura și Sculptura - Bucuresti.