| Index | Texte | Muzică | Radio-TV | Mesaje | Imagini | Sport | Contact | Forum |  |
| Saitul Ion Nanu |
|
| 4008 mesaje, 401 pagini | Pagina 52 |
| Vizitator | Mesaj | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| 511 Gelu 2006-01-25 01:37:39 |
 O mare de oameni a venit să se prindă în horă pentru a intra în istorie Slătinenii au bătut recordul mondial Alina MITRAN O mare de oameni a venit să se prindă în horă pentru a intra în istorie. Chiar dacă puțini sunt cei care au crezut cu adevărat că în Slatina, de Ziua Unirii, vor veni în stradă 12.000 de oameni pentru o Euro Horă care să bată recordul înregistrat anul trecut la Sofia, când peste 11.900 de persoane s-au strâns într-o altă horă omologată de observatorii Guiness Book, fenomenul s-a petrecut. Organizatorii evenimentului de la Slatina au împărțit 13.800 de ecusoane, fără a fi acoperit „cererea“. Au venit oameni din întreg județul, de la elevi până la funcționari din primării, însoțiți de primari. Au fost slătineni de rând, alături de șefi de instituții, muncitori, alături de profesori, bunici cu nepoții de mâna... S-a repetat, cu emoții mari din partea organizatorilor, mai mult de o oră, a fost o desfășurare de forțe impresionantă, a fost emoție, au fost cârcoteli, urmează omologarea. |
||||||
| 512 Vlad 2006-01-25 13:11:00 |
LA MULȚI ANI! ION DOLĂNESCU  |
||||||
| 513 Ion Nanu Petroșani 2006-01-26 08:09:30 |
Grupaj realizat de AMN. |
||||||
| 514 AMN 2006-01-27 00:18:02 |
 |
||||||
| 515 Ion Nanu Petroșani 2006-01-27 08:30:03 |
Wolfgang Amadeus Mozart (Născut: Johann Chrysostom Wolfgang Theophilus Mozart - Salzburg, 27 ianuarie, 1756) Îi rog pe vizitatorii care au materiale scrise despre marele compozitor, să posteze textele respective aici. |
||||||
| 516 AMN 2006-01-27 13:56:18 |
Oltea Șerban Pârâu & Virgil Oprina Duminică, 29 ianuarie, Opera Națională din București găzduiește premiera operei Cosi fan tutte de Mozart, în contextul în care anul Mozart în România se anunță extrem de bogat. Chiar dacă uneori avem senzația că publicul românesc nu este un mare consumator de Mozart, că preferă producția componistică a secolului romantic atât în sălile de operă, cât și în cele de concert, nu putem ignora faptul că starea pe care o induce ascultarea muzicii lui Wolfgang Amadeus Mozart este inconfundabilă. Acea serenitate, acea limpezime, acea fericire eternă pe care o produce în sufletul auditoriului muzica pe care Mozart o scria în partiturile sale nu are echivalent. În pofida aparentei sale simplități, muzica mozartiană ascunde o profunzime ce scapă uneori unei prime audiții. Perfecțiunea scriiturii, bogăția, originalitatea, noutatea permanentă a inspirației sale, o sensibilitate de o acuitate ce nu a mai fost atinsă ulterior, forța lui Mozart de a transcende schemele în interiorul cărora scrie contrazic parcă evidența faptului că Mozart nu a fost un revoluționar sau un experimentator în muzica sa. El s-a mulțumit cu formele impuse de predecesorii sau contemporanii săi. Și dacă putem considera că Haydn a fost un magician al muzicii instrumentale, trebuie să recunoaștem că Mozart și-a găsit cea mai convingătoare exprimare în teatrul liric. Mozart rămâne unic, greu de clasat în istoria muzicii, descris de multe ori doar prin noțiuni precum grație, rafinament, frumusețe... Se spune deseori că fără Joseph Haydn și evoluția sa estetică, apariția lui Beethoven și o bună parte a romantismului ar fi fost greu de conceput. Mozart, însă, este cel care rămâne – chiar dacă fără urmași direcți – unic, de neînlocuit...  Anul 2006, în care se aniversează 250 de ani de la nașterea lui Mozart este marcat în întreaga lume și în mod deosebit la Salzburg, orașul său natal, unde se vor monta în următoarele luni toate cele 22 de opere ale sale. Și în restul lumii, creațiile mozartiene vor fi programate cu predilecție în repertoriile marilor săli de spectacol, concertelor adăugându-li-se expoziții și multiple lucrări de specialitate ce aduc noutăți în diferitele aspecte legate de viața și creația mozartiană. 2006 este și anul Rembrandt, de la a cărui naștere se împlinesc patru secole, dar este dedicat și altor personalități precum scriitorii Heinrich Heine, Henrik Ibsen, Samuel Beckett și Bertold Brecht, pictorul Pablo Picasso, psihanalistul Sigmund Freud, descoperitorul Americii, Cristofor Columb și lista ar putea continua. Revenind la Mozart, pe care cel puțin iubitorii muzicii îl vor pune întotdeauna în fruntea acestei liste, anul Mozart este marcat în România în multiple feluri, atât de instituțiile de spectacol cât și de mass-media. Opera Națională din București are în repertoriu în acest moment doar trei titluri mozartiene active – Flautul fermecat, Nunta lui Figaro și Don Giovanni – , așa că apariția acestei noi producții cu Cosi fan tutte este binevenită, completând cvartetul celor mai importante titluri de operă mozartiene și oferind iubitorilor de operă bucureșteni de azi ocazia de a vedea pusă în scenă această atât de atractivă partitură mozartiană, ce se înscrie și ea între paradoxurile creației sale. Dar pentru a înțelege câte ceva din acest paradox, să încercăm să plonjăm în epoca în care a fost scrisă Cosi fan tutte, în anul Revoluției franceze, când Mozart împlinise 33 de ani și mai avea doar... doi ani de trăit. La data de 4 iunie 1789, compozitorul primea din partea curții imperiale de la Viena comanda unei noi opere pentru viitorul carnaval. Mozart trecea pe atunci printr-o perioadă de mari probleme financiare, despre care stă mărturie o scrisoare trimisă pe 12 iulie lui Michaël Puchberg: “Iată-mă într-o situație pe care nu i-aș dori-o nici celui mai rău dintre dușmanii mei! Și dacă dumneavoastră, minunatul meu prieten și frate, mă abandonați, eu sunt, atât din nefericire, cât și din inocență, pierdut; eu, sărmana mea soție bolnavă și fiul meu.” Câteva decenii mai târziu, în plin romantism, o astfel de situație personală ar fi generat o creație impregnată de disperare. La Mozart însă, problema nu se punea astfel. Exact în acea perioadă, el a compus un Cosi fan tutte plin de vioiciune, tandrețe și prospețime. Premiera a avut loc la 26 ianuarie 1790, la Hofburgtheater. Din cauza pretinsei imoralități a subiectului, muzica a trecut prin nenumărate adaptări începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea și pe parcursul întregului secol al XIX-lea, subiectul fiind tratat în epocă de mai multe ori sub diverse înveșmântări mai mult sau mai puțin pudibonde. Mult timp neînțeleasă, privită chiar oarecum disprețuitor în epoca romantică, această operă ne apare astăzi ca o urmare logică și amară la Don Giovanni, scrisă de un Mozart în acea vreme abandonat de toți, frumusețea apolinică a muzicii contrastând cu amărăciunea subiectului. Cosi fan tutte este scrisă pe un libret de Lorenzo da Ponte inspirat din numeroase surse, acoperind teritorii diverse. Se poate vorbi mai întâi de un teritoriu shakespearian, prin similitudinile de idei cu Furtuna, A douăsprezecea noapte sau Visul unei nopți de vară. Ajungem apoi la un teritoriu francez, din care putem presupune că au fost preluate preocuparea pentru unitatea de timp și de acțiune, parfumurile discret perverse, intrigile de alcov etc. Descoperim și un teritoriu italian, goldonian, în amoralitatea dezinvoltă a Despinei. Poate sună neobișnuit, dar Cosi fan tutte este o operă care audiată chiar în distribuții modeste fascinează în sensul propriu al cuvântului, creând senzația unei călătorii halucinante. Pe de altă parte, Cosi fan tutte este o creație care a generat aprecieri contradictorii, pentru că mecanismul dramatic este în multe puncte oarecum forțat. Ceea ce fascinează însă la această operă este densitatea unei muzici sublime, care saturează efectiv spațiul muzicalo-dramatic, transformându-se într-un elixir muzical care hipnotizează efectiv ascultătorul obișnuit. Dacă tratamentul subiectului este mai mult decât tradițional, decupajul și versificația realizate de Da Ponte sunt magistrale. Ceea ce frapează la orice analiză este abundența (19 numere din 31), amploarea și somptuozitatea ansamblurilor, fără echivalent în întreaga artă lirică, în care acea convenție a operei care presupune exprimarea simultană a personajelor fiind depășită cu eleganță. Orchestra din Cosi fan tutte ajunge la o veritabilă apoteoză a suflătorilor, participând intens la desfășurarea acțiunii din penumbra fosei, prin cântul clarinetului sau oboiului, prin volubilitatea flautului sau fagotului, prin intervenția celor doi corni în Rondo-ul lui Fiordiligi... Deși din punct de vedere vocal personajele aparțin tipurilor tradiționale, iar scriitura este una ce privilegiază “echipa”, dacă putem spune așa, există un rol care se distinge printr-o remarcabilă virtuozitate și anume Fiordiligi. Infidelă ca Don Juan, dar purtându-se de multe ori opus acestuia, ea armonizează cu universul ei tot ceea ce atinge, înconjurată de sonoritatea instrumentelor de suflat și conduce marele ei solo Per pieta până la lumina dragostei absolute. Totuși, Cosi fan tutte va rămâne în memoria celui care o ascultă prin superbe ansambluri precum cvartetul “Di scrivermi” sau trioul “Soave sia il vento”. În aceste minute de muzică greu de descris prin cuvinte, se găsește ceea ce ar putea fi privirea lui Mozart asupra sacrului. |
||||||
| 517 Ion Nanu Petroșani 2006-01-27 14:36:42 |
Interpretează:Corala Euterpe  Arie din "Flautul Fermecat" Corala Euterpe este formată din eleve și absolvente ale Colegiului Național "Elena-Cuza" din București și a fost înființată în 1990. |
||||||
| 518 Ana Lugojana 2006-01-27 15:28:34 |
Wolfgang Amadeus Mozart Wolfgang Amadeus Mozart - (* 27 ianuarie 1756, Salzburg - † 5 decembrie 1791, Viena) a fost un compozitor austriac, unul din cei mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice. Anul acesta (2006), cu ocazia jubileului a 250 de ani de la nașterea compozitorului, în Austria și Germania a fost instituit "Anul muzical Mozart".  Wolfgang Amadeus Mozart - pictură de Barbara Krafft Copilărie Wolfgang Amadeus Mozart s-a născut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg, pe atunci capitala unui principat-arhiepiscopat (germ. Fürstbistum) ce făcea parte din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană (după 1804 devenit Imperiul Austriac). Tatăl lui, Leopold Mozart, era un talentat violonist în orchestra de la curtea prințului arhiepiscop din Salzburg, și era apreciat pentru aptitudinele sale pedagogice. În registrul de botez noul născut a fost înregistrat cu numele: Johannes Chrysostomus Wolgangus Theophilus. Mai târziu, în Italia, și-a luat numele de "Amadeus", traducerea latină a lui Theophilus (iubitorul de Dumnezeu). Încă de mic copil, Wolfgang dă dovada geniului său muzical. La vârsta de 5 ani, înainte de a ști să scrie, compune câteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatăl său. În ianuarie 1762, Leopold Mozart obține de la arhiepiscopul Schrattenbach un concediu de trei săptămâni, pentru "a arăta lumii acest miracol". Acest turneu va dura 9 ani! Prima apariție are loc la München, unde Wolfgang execută muzică la clavecin în fața prințului elector de Bavaria, după care familia Mozart pleacă la Viena, tânărul Wolfgang concertând în fața familiei imperiale. Urmează un lung turneu european: Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris și Versailles. Rămâne un an la Londra, apoi se întoarce în Austria, trecând prin Franța, Elveția și Bavaria. Între decembrie 1769 și martie 1771 întreprinde un lung turneu în Italia: Verona, Milano, Florența, Roma și Neapole au fost principalele stațiuni de concerte. Peste tot publicul era fascinat de talentul acestui copil precoce, între timp devenit adolescent.  Mozart împreună cu sora sa Maria Anna și tatăl Leopold, pe perete un portret al mamei, Anna Maria - Tablou de Johann Nepomuk della Croce, 1780 În serviciul curților princiare Familia Mozart revine la Salzburg la 15 decembrie 1771. Wolfgang împlinește 16 ani și este angajat ca maestru de concert (Konzertmeister) de către noul arhiepiscop din Salzburg, contele Colloredo, cu un salariu de 150 de guldeni pe an, ceea ce constituia o sumă apreciabilă. În această funcție rămîne timp de șase ani, deși relațiile cu noul arhiepiscop nu sunt din cele mai bune, acesta tratându-l de servitor și interzicându-i să părăsească orașul Salzburg. Nemaiputând suporta umilințele, Wolfgang își dă demisia în 1777 și pleacă, însoțit de mama sa, la München, unde solicită un angajament la curtea prințului elector Maximilian III. Acesta însă îl refuză. După o altă tentativă nereușită la Mannheim, se hotărăște să-și încerce soarta la Paris, unde - în timpul turneului din 1763 - avusese mult succes. Publicul parisian nu-și mai amintea însă de copilul minune de atunci și Mozart se lovește de multe greutăți. La toate acestea se adaugă moartea mamei, care îl însoțise peste tot. Starea lui morală se ameliorează cu greu, compozițiile sale încep să fie apreciate. Lipsurile materiale îl constrâng totuși să părăsească Parisul și iată-l la 15 ianuarie 1779 din nou la Salzburg, unde rămâne doi ani. Între timp compune opera Idomenea, cu care înregistrează un mare succes. Se decide totuși în 1781 să plece la Viena, capitala imperiului. Mozart la Viena Viena era în acea epocă capitala mondială a muzicii. Mozart se simte în sfârșit independent și își creează un cerc de relații, conștient de faptul de a fi un virtuos fără egal al pianului. Înregistrează primul mare succes cu opera Răpirea din serai, fiind felicitat de însuși împăratul Iosif II cu cuvintele: o muzică prea frumoasă pentru urechile noastre. Mozart dă numeroase concerte publice și private, executând din propriile compoziții, improvizează spontan pe teme date, aplauzele nu contenesc, publicul este în extaz. Redescoperă operele lui Bach și Händel, pe care le face cunoscute publicului vienez. La 4 august 1782 se căsătorește cu Constanze Weber. În 1785 este vizitat de tatăl său, Leopold, care - până atunci foarte reticent - constată cu satisfacție reușita lui Wolfgang. Este încântat să audă din gura lui Joseph Haydn: "Fiul Dumneavoastră este cel mai mare compozitor pe care l-am cunoscut". La sfârșitul unui concert în Burgtheater, după interpretarea concertului nr. 20 pentru pian, împăratul Iosif - prezent în sală - se ridică în picioare agitându-și pălăria și strigând "Bravo Mozart !". În această perioadă Mozart compune într-un ritm neobișnuit, lucrează cu obstinație la splendidele cvartete dedicate lui Haydn și la opera Nunta lui Figaro, după o piesă a lui Beaumarchais, operă revoluționară, ca muzică și conținut istoric, reușind să depășească dificultățile din partea nobilimei. Ultimii ani În timp ce Wolfgang termina compoziția operei Don Giovanni, tatăl său se îmbolnăvește și moare la 28 mai 1787. Leopold a jucat un rol capital în educația muzicală a fiului său, instruindu-l încă din copilărie și contribuind astfel la dezvoltarea geniului muzical al lui Wolfgang, hărăzit de Dumnezeu. Intre 1784 și 1786, Mozart realizează în medie o compoziție la fiecare două săptămâni, cele mai multe adevărate capodopere. Premiera operei Don Giovanni are loc la Praga și este primită de public cu entuziasm. Urmează opera Cosi fan tutte, reprezentată cu mai puțin succes. Mozart pierde treptat din popularitate, între timp murise și protectorul său, împăratul Iosif II, care îl numise compozitor al curții imperiale. În martie 1790 dă ultimul său concert public, interpretând concertul pentru pian KV595. Compune încă opera Flautul fermecat, cu care obține un succes enorm. Într-una din seri, primește vizita unui personaj misterios - astăzi se știe că era vorba de contele Franz von Walsegg - , care îi comandă compunerea unui Requiem pentru o messă funebră în memoria soției sale. Începând din luna noembrie 1791, sănătatea lui Mozart se degradează însă progresiv. Se pare că suferea de o febră reumatismală recurentă cu insuficiență renală. Speculațiile nu au lipsit, suspectându-se o otrăvire pusă la cale de rivalii lui, cum ar fi fost Antonio Salieri. La 4 decembrie starea lui se ameliorează trecător, mai lucrează la compoziția Requiem-lui, pe care nu va reuși să-l termine. În ziua de 5 decembrie 1791, viața scurtă a lui Wolfgang Amadeus Mozart se stinge pentru totdeauna. Avea numai 36 de ani. După un scurt seviciu divin la catedrala Sfântul Ștefan din Viena, trupul neînsuflețit al lui Mozart este dus fără un cortegiu de însoțitori (se pare că așa era tradiția la Viena), nici Constanze nu l-a însoțit, la cimitirul Sankt Marx, mormântul său rămânând anonim până în zilele noastre. Opera muzicală a lui Mozart În scurta sa viață, Wolfgang Amadeus Mozart a compus un număr enorm de opere muzicale, cele mai multe neegalate în frumusețe sau profunzime. În 1862 Ludwig von Köchel a clasificat și catalogat compozițiile lui Mozart, fiind numerotate cu mențiunea KV (Köchel-Verzeichnis = catalogul Köchel). Ultima sa creație, Requiem-ul, are numărul 626. Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr. 35 Haffner, nr. 36 Linz, nr. 40 și nr. 41 Jupiter. A compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade. În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian, trios pentru vioară, violoncel și pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul O glumă muzicală etc. Pasionat de operă, a compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate și astăzi pe scenele tuturor teatrelor de operă din lume, sunt: Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte, Flautul fermecat. A mai compus 19 messe, cantate, motette pentru soprană și orchestră, oratoriul "Die Schuldigkeit des ersten Gebots" și, în fine, "Requiem"-ul în re minor. Citat: "Geniul său excepțional îl situează mai presus de oricare maestru, în toate domeniile artei și în toate timpurile". Richard Wagner |
||||||
| 519 Vlad 2006-01-27 16:33:58 |
 Monumentul lui Mozart din Salzburg În anul 1835 s-a hotărât la Salzburg ridicarea unui monument în cinstea marelui fiu al orașului - compozitorul Wolfgang Amadeus Mozart. În urma strângerii de fonduri i s-a Încredințat sculptorului bavarez Ludwig von Schwanthaler făurirea acestui monument. La 4 septembrie 1842 a avut loc dezvelirea oficială a monumentului în prezența ambilor fii ai compozitorului. Franz Xaver Mozart a dirijat în cinstea tatălui său compoziția acestuia "Cantata op. 30". Mozart este înfățișat cu o mantie care-l invăluiește, proptindu-și un picior pe o stâncă, simbolul patriei, cu un rulou de note muzicale în mâna stângă și un penel în cea dreaptă. |
||||||
| 520 Ion Nanu Petroșani 2006-01-27 23:42:10 |
Interpretează: Orchestra de cameră "Amadeus"  Concertul Nr.24 pentru pian și orchestră - Allegro Pian: V. Krainev |
10 pentru România - cel mai bun actor
