| Index | Texte | Muzică | Radio-TV | Mesaje | Imagini | Sport | Contact | Forum |  |
| Saitul Ion Nanu |
|
| 4008 mesaje, 401 pagini | Pagina 84 |
| Vizitator | Mesaj |
|---|---|
| 831 Valerius valerius_2006@yahoo.com 2006-08-13 15:42:09 |
FILOZOFIA CA EXERCIȚIU DE LIBERTATE A SPIRITULUI Tema libertății spiritului a suscitat, de-a lungul timpului, reflecția multor filozofi. Fără a pretinde că spun noutăți memorabile, relev, pentru a contura cadrul conceptual al discursului, cîteva aspecte ale libertății (non-libertății) spiritului. - Libertatea spiritului presupune conștiința de sine a eului, sete epistemică, și comprehensiune în raport cu realitatea, simț (auto)critic, opoziție flexibilă, creatoare față de materie și determinismul propriu acesteia. Ea este o condiție a însăși realizării omului ca om. - Dimpotrivă, aspecte de non-libertate a spiritului sunt necunoașterea propriei identități, receptarea distorsionată a realității, dogmatismul anchilozant, îngurgitarea necritică de idei, reacția de turmă. Non-libertatea spiritului este simptom de alienare umană. - O pleiadă de gînditori au înțeles filozofia ca manifestare a libertății spiritului. Deja Platon afirma că un tînăr care filozofează este „un om liber“, iar altul care nu filozofează este „lipsit de sentimentul libertății“. - O fi doar o speculativă pledoarie pro domo a filozofilor ? Nu. Există argumente pertinente care susțin că filozofia este un exercițiu de libertate a spiritului. - Mai întîi, un argument metafilozofic. W. Quine scrie că „O ocupație a filozofiei este explorarea presupozițiilor“ (idee valorificată, în mod original, de A.-P. Iliescu în importanta sa lucrare metafilozofică Filosofia limbajului și limbajul filosofiei). Presupozițiile sunt idei asumate tacit ca adevărate și implicate logic de ideile explicite. Orice discurs (inclusiv cel filozofic) își are presupozițiile lui, dar, în timp ce discursurile non-filozofice își asumă necritic presupozițiile, filozofia (ca gen) este, prin excelență, cercetare critică a presupozițiilor, căci este bellum omnium contra omnes (Bertrand Russell), presupozițiile unei concepții filozofice fiind criticate de alte concepții filozofice. În calitate de cercetare critică a presupozițiilor fundamentale ale actului rațional, filozofia manifestă o extremă libertate intelectuală. Spre deosebire de știință, care, supunîndu-se presupozițiilor locale, este o „disciplină“, filozofia, prin nonconformismul ei, este o „indisciplină teoretică“ (A. – P. Iliescu). Întrucît oamenii disting între absurd și rațional prin presupozițiile asumate, filozofia, criticînd aceste presupoziții apare ca o violare a regulilor jocului rațional (Hans Hahn), pare a se plasa în sfera absurdului. În acest sens, Noica scria că „libertatea de a fi absurd stă la originea filosofiei“. Ceea ce a făcut posibilă filozofia greacă a fost faptul că grecii „n-aveau bun-simț. Căci bunul-simț i-ar fi împiedicat să spună că totul curge sau nimic nu se mișcă“. În realitate, filozofia, „reformulînd presupozițiile ultime, poate ieși din cadrul rațional fixat fără a fi expulzată din raționalitate“. Prin nonconformismul lor, filozofia și filozofii au o situație inconfortabilă: filozofia este etichetată ca „absurdă“, de către bunul-simț, ca „inutilă“, de către practicismul orb, ca „blasfemie“, de către religie, ca „subversivă“, de către politică, iar mulți filozofi sunt prigoniți (cazurile lui Socrate și Bruno sunt de notorietate). - În al doilea rînd, afirmația că filozofia este o manifestare a libertății spiritului poate fi susținută și cu dovezi din istoria filozofiei. „Ironia“ socratică, teoria baconiană a „idolilor“, carteziana îndoială metodică, criticismul kantian, „reevaluarea tuturor valorilor“ nietzscheană sunt numai cîteva astfel de dovezi. - Ca orice epocă, epoca posterioară căderii zidului Berlinului își are presupozițiile ei. Aceste presupoziții, manifestate ca prejudecăți („prejudecata este o părere fără judecată“ – Voltaire) sau „certitudini“ absolute („certitudinile sunt închisori“, scria Nietzsche), tind să încarcereze spiritul. - De aceea, este nevoie de filozofie, ca o critică rațională a presupozițiilor fundamentale ale epocii. „Nu acestea au fost obiectivele revoluției din decembrie 1989“, comentează unii, nemulțumiți. „Dar a fost o revoluție în decembrie 1989 ?“, se întreabă filozofia politică. „Nu există democrație originală. Democrația-i democrație, democrație-democrată; e de tip occidental“, proclamă un dogmatic. „Nu cumva democrația este evolutivă, perfectibilă ?“, problematizează, iarăși, filozoful. „Capitalismul este sfîrșitul istoriei“, formulează Fukuyama o teză a epocii. „Dar are istoria un sfîrșit ?“, vine replica filozofiei istoriei. „Proprietatea este ceva conform naturii umane“, afirmă un slogan. „Există, oare, o natură umană dată, imuabilă ?“, înțeapă, cu ghimpele îndoielii, antropologia filozofică presupoziția acestui slogan. „Integrarea în Europa este un țel indiscutabil al României“, decretează politicianul. „Chiar cu prețul sacrificării profilului moral-spiritual și a identității culturale a acestui popor ?“, cîrcotește filozofia culturii. „Credeți în Dumnezeu, d-le… ?“, întreabă fariseul, cu un accent inchizitorial în glas. „Dar opțiunea pentru libera cugetare este degradantă pentru om ?“. îi răspunde filozofia religiei. - Societatea își construiește școala după chipul și asemănarea ei. Presupozițiile epocii sunt turnate în „Adevărurile“ și „Certitudinile“ care-i bombardează pe elevi. Or, „un tînăr căruia nu-i poți trece nici o incertitudine îți este o înfrîngere“ (Constantin Noica, Jurnal filozofic). Mult trîmbițatul slogan „trebuie schimbată mentalitatea“ își are corespondentul în politica de făurire a unui „om nou“, tot mai eficient-pragmatic, dar tot mai puțin reflexiv-critic, un „robot jovial“, un „om unidimensional“, preocupat tot mai mult de satisfacerea nevoilor primare, dar tot mai puțin de căutarea sensului ființării. - Într-o astfel de societate și într-o astfel de școală este nevoie de filozofie, întrucît filozofia „te învață să gîndești, nu adevărul. Îți dă direcția adevărului“ (Ibidem). Filozofia menține vie flacăra spiritului. (Text preluat de pe saitul www.pruteanu.ro, mesajele 46024 și 46025 din forum) |
| 832 Valerius valerius_2006@yahoo.com 2006-08-13 15:42:26 |
|
| 833 Valerius valerius_2006@yahoo.com 2006-08-13 15:42:50 |
|
| 834 Valerius valerius_2006@yahoo.com 2006-08-13 15:43:11 |
|
| 835 Ion Nanu Petroșani 2006-08-14 05:51:11 |
Am adăugat o funcție care, sper, va bloca postarea de mai multe ori a aceluiași mesaj. |
| 836 Ion Nanu Petroșani 2006-08-15 07:24:55 |
Muzică populară: Aurel Gore Victor Gore |
| 837 Ben-Gal Israel ben_gal_2@yahoo.ca 2006-08-15 22:39:09 |
http://ca.f383.mail.yahoo.com/ym/ShowLetter?Search=&Idx=1&YY=33582&order=down&sort=date&pos=0&view=a&head=b ??? (I.N.) |
| 838 Ben-Gal Israel ben_gal_2@yahoo.ca 2006-08-15 22:41:22 |
http://blog.pandora.com/pandora/archives/2006/06/starting_points.html |
| 839 Ramon Israel 2006-08-22 01:52:18 |
P A N D O R A - a lot of music. |
| 840 AMN 2006-08-22 06:18:45 |
CLEOPATRA STRATAN |