Ion Nanu - Sarmizecetusa

Saitul Ion Nanu

Ion Nanu

Sarmizecetusa
      ULPIA TRAIANA SARMIZECETUSA
      Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizecetusa - capitala Daciei romane - se ridica odinioară la poalele Munţilor Retezat, în partea de sud-vest a Ţării Haţegului de astăzi. Oraşul se afla la aproximativ 8 km depărtare de trecătoarea care face legătura între Banat şi Transilvania şi care purta în antichitate numele Tapae, astăzi Porţile de Fier ale Transilvaniei.
      Nu se cunoaşte cu exactitate data întemeierii capitalei. O inscripţie descoperită la începutul secolului al XVI-lea, în hotarul satului Grădişte - Sarmizecetusa consemnează: "Din porunca împăratului Cesar Nerva Traianus Augustus, fiul divinului Nerva, a fost întemeiată Colonia Dacica prin Decimus Terentius Scaurianus, guvernatorul său". Numele guvernatorului provinciei, arată că întemeierea noului oraş a avut loc în primii ani după cucerirea Daciei (după unele păreri 106-107 d.Ch., după altele între 108-110 d.Ch.).
      Întemeierea coloniei a fost marcată şi prin baterea unei monede (sestertius) emisă de Roma, din ordinul Senatului, dedicată "celui mai bun principe" - împăratul Traian.
      Alegerea de către împăratul Traian a locului pentru oraşul care-i va purta numele n-a fost întîmplătoare. Prin amplasarea sa metropola provinciei se bucura de anumite avantaje strategice şi economice; Munţii Retezat la sud şi Munţii Poiana Ruscăi la nord constituiau bariere naturale greu de străbătut pentru eventualii atacatori. Capitala al cărei territorium se întindea de la Tibiscum la Micia pînă la intrarea Jiului în defileu, se putea dezvolta în linişte, apărată fiind de castrele Tibiscum (azi Jupa), Voislova, Micia şi Bumbeşti.
      Prin Ulpia Traiana trecea drumul imperial care venea de la Dunăre şi făcea legătura cu extremul nord al provinciei, la Porolissum(Moigrad).
      Oraşul antic închidea o suprafaţă înconjurată de ziduri de aproximativ 32 ha.
      În inima oraşului se intersectau cele două drumuri principale (cardo maximus orientat nord-sud şi decumanus maximus orientat est-vest), la întretăierea acestora aflîndu-se principala construcţie publică - Forul.
      Oraşul nu se restrîngea însă la teritoriul înconjurat de ziduri. Dincolo de ziduri, pe o mare întindere, erau situate casele (villae), ateliere meşteşugăreşti (cărămidari, sticlari,...), temple şi alte construcţii publice sau private. Tot în afara zidurilor se găseau şi cimitirele oraşului (sepulcreta) identificate atît la est cît şi la vest de incintă. Populaţia lui se putea ridica la 25000 - 30000 de oameni.
      Prin strădania arheologilor au fost scoase la lumină construcţiile şi amenajările de odinioară a Ulpiei Traiana, precum şi numeroase obiecte de uz curent ce sînt adăpostite de muzeul din imediata vecinătate a sitului.

      AMFITEATRUL

      Situat la circa 100 m de latura nordică a zidului de incintă al oraşului, amfiteatrul constituie cea mai impunătoare construcţie. De formă eliptică, el este construit pe un loc înălţat şi netezit în prealabil. Avînd dimensiunile de 88 m lungime şi 69 m lăţime, ocupa un loc de mijloc în raport cu celelalte amfiteatre provinciale. Numărul spectatorilor pe care-i putea cuprinde amfiteatrul de la Ulpia Traiana se ridica la circa 5000 de oameni.
      Materialul din care a fost construit amfiteatrul este piatra de rîu, iar în unele porţiuni - piatra de carieră şi cărămida. Data construrii nu se cunoaşte cu precizie, dar considerăm că aceasta a fost în primii ani după cucerirea romană. Lucrări de reparaţii şi de acoperire a tribunelor au fost executate în anul 158 d.Ch., după cum o dovedesc ştampilele de pe ţiglele găsite în săpături.
      Amfiteatrul este compus din două părţi: arena şi tribunele spectatorilor, care înconjoară arena cu nişte ziduri paralele, eliptice, întretăiate perpendicular, de alte ziduri ca nişte raze. Avea două porţi principale (est şi vest) care serveau la intrarea şi ieşirea gladiatorilor şi două porţi de serviciu (nord şi sud), înzestrate în exterior şi în interior cu coloane de marmură şi arhitrave.
      Accesul la tribune se făcea prin intermediul a două porţi de dimensiune mai mici. Tribunele cu bănci de lemn erau protejate de un acoperiş de ţiglă. În mijlocul arenei găsim o încăpere adîncită în pămînt de formă patrulateră din care pleca un canal de scurgere a apei.
      După părăsirea Daciei, amfiteatrul este utilizat drept fortificaţie de către autohtoni împotriva atacurilor popoarelor migratoare.

      FORUL

Forul construit de Traian, centrul civic şi politico-administrativ, se găsea chiar în mijlocul oraşului, la intersecţia celor două drumuri principale ce străbăteau Sarmizecetusa de la est la vest şi de la nord la sud.
Intrarea sa era monumentală şi avea aspectul unui arc de triumf pe care era dăltuită inscripţia de fondare a coloniei. În faţa intrării, străjuit de patru coloane gigantice se găsea altarul dedicat ceremoniei de întemeiere. De o parte şi de alta se găseau două fîntîni arteziene de marmură decorate cu statui. În colţuri erau amplasate sediile unor asociaţii, cum ar fi colegiul faurilor/meşteşugarilor, ce ocupa colţul răsăritean.

Forul propriu-zis cuprindea în primul rînd o piaţă publică înconjurată de un portic cu coloane şi pavată cu dale de calcar şi marmură. În această piaţă se ridicau numeroase monumente şi statui, ale căror fundaţii se mai văd şi astăzi. Urma apoi basilica, o mare hală pentru întruniri diverse, ce avea spre curte o faţadă monumentală, străjuită de contraforţi. În partea răsăriteană a basilicii se găsea un tribunal, podiumul pe care stăteau judecătorii (de regulă cei doi primari ai oraşului) şi sub care a fost amenajat carcer, închisoarea.
Pe latura basilicii se aflau mai multe încăperi ce constituiau birouri (spre exemplu tabularium coloniae/ arhiva coloniei), precum şi sedii ale diferitelor asociaţii şi corporaţii, cum ar fi colegiul augustalilor. Pe centrul laturii era amplasată curia, sala de şedinţe a consiliului local (ordo decorium). Sub ea se deschid două încăperi subterane boltite, care erau camerele de tezaur ale oraşului. Imediat în dreapta ei se găseşte un amplu pasaj spre cel de al doilea for (iniţial piaţa comercială), care a fost ridicat mai tîrziu şi care constituia centrul religios al Sarmizegetusei.

29 dec. 2005
Textul este din pliantul realizat de Adriana Pescaru. Imaginile sînt realizate de mine (I.N.) în 5 iunie 2005.

Top